Când o erupţie vulcanică a îngropat oraşul antic Pompei, ultimele momente disperate ale cetăţenilor săi au fost păstrate în piatră timp de secole îndelungate. Observatorii au ţesut poveşti în jurul mulajelor de ipsos făcute ulterior în locurile unde erupţia a acoperit corpurile lor. Aşa a apărut ipoteza că o mamă îşi ţine în braţe copilul sau că două femei se îmbrăţişează în timp ce mor. Dar noi dovezi ADN sugerează că lucrurile nu stat deloc aşa cum par, iar aceste interpretări care au predominat ani de-a rândul provin, de fapt, din faptul că lumea antică a fost văzută prin ochii moderni, ceea ce a fost greşit, relatează CBS News.
„Am reuşit să infirmăm sau să contestăm unele dintre naraţiunile anterioare construite pe modul în care aceşti indivizi au fost găsiţi unul în raport cu celălalt”, a declarat Alissa Mittnik de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania. „Aceasta deschide…