În multe organizații, concurența internă este văzută ca un motor al performanței. Se presupune că rivalitatea dintre echipe și colegi stimulează inovația și creșterea.
Dar ce ne facem când această competiție se transformă în sabotaje subtile, amânări decizionale, schimbări bruște de agendă sau chiar în conflicte deschise? Care este impactul asupra companiei?
În afaceri măsurăm lucrurile care se fac, proiectele la care „tăiem panglica”. Ce ne facem cu pierderile care scapă măsurătorilor? Este inutil, ar spune unii susținători ai eficienței, să ne gândim cum ar fi fost. Lucrăm cu ce este.
Și, totuși, acest subiect poate aduce claritatea distanței față de situațiile în care decidenții au fost implicați, adică au acționat cu patos. Nu rezolvă ce a fost, dar identifică alternative pe care le putem proiecta într-un viitor încă neconcretizat.
Aceasta îmi amintește de răspunsul lui Warren Buffett când a fost întrebat despre…