Începând cu anul 1990, România a înregistrat în fiecare an deficit bugetar, adică cheltuieli bugetare mai mari decât veniturile (încasările) bugetare.
A existat o dublă conivență între mediul economic și factorul politic:
- pe de o parte, încasările bugetare au fost ținute la un nivel foarte scăzut, prin tolerarea evaziunii fiscale și prin amplificarea optimizării fiscale (tot mai multe activități și profesii beneficiind de exceptări de la plata impozitelor);
- pe de altă parte, cheltuielile bugetare au fost menținute la un nivel relativ ridicat, prin nerespectarea corelației conform căreia salariile personalului bugetar trebuie să crească după ce astfel de creșteri au loc pentru personalul nebugetar (expus concurenței externe) și a corelației conform căreia pensiile nu pot crește mai rapid decât salariile care le alimentează /finanțează.
Rezultatul? Venituri fiscale anuale de numai 27% din PIB (la care se adaugă fonduri europene – de regulă,…